sinecdocăsubstantiv
si-nec-do-că
Definiții
substantiv feminin
1Figură de stil care constă în desemnarea unui întreg printr-o parte a sa, sau invers, a unei părți printr-un întreg, sau a unui obiect prin materia din care este făcut.
„În propoziția „Am strâns o mână de oameni”, cuvântul „mână” este o sinecdocă pentru un număr mic de oameni."
substantiv feminin
2Figură de stil prin care se folosește singularul în locul pluralului, sau invers, sau un număr determinat pentru unul nedeterminat.
„Expresia „românul este harnic” folosește sinecdoca, deoarece „românul” reprezintă întregul popor român."
Gramatică
Este un substantiv feminin, terminat în -ă, cu pluralul în -e. Se folosește frecvent în analiza literară și în retorică.
Sinonime
figură de stiltropmetonimie (în anumite contexte)
Expresii și locuțiuni
sinecdocă de la parte la întreg — Figură de stil prin care o parte reprezintă întregul, de exemplu „o velă” pentru „o corabie”.
sinecdocă de la întreg la parte — Figură de stil prin care întregul reprezintă o parte, de exemplu „lumea” pentru „oamenii”.
Etimologie
Din franceză synecdoque, care provine din greaca veche synekdochē, însemnând „înțelegere împreună”.
Se scrie corect: Se scrie „sinecdocă” cu „i” după „s” și cu „c” înainte de „o”, nu „sinecdohă” sau „sinecdocă” cu „h”.