Definiții
substantiv neutru
1Facultate a organismului de a recepționa și de a reacționa la stimuli din mediul extern sau intern; unul dintre cele cinci simțuri (văz, auz, miros, gust, pipăit).
„Câinii au un simț al mirosului foarte dezvoltat."
substantiv neutru
2Capacitate de a înțelege, de a aprecia sau de a reacționa corect la anumite situații; intuiție, judecată.
„Are un simț al umorului extraordinar."
substantiv neutru
3Înțeles, semnificație (în sintagme ca 'simț comun' – bun-simț, judecată practică).
„Bunul-simț ne spune să nu vorbim cu gura plină."
Expresii și locuțiuni
a-și veni în simțuri — a-și reveni, a deveni conștient, a se calma
bun-simț — capacitatea de a se comporta corect, cu respect și măsură
simț comun — judecată practică, înțelepciune elementară
Etimologie
Din latină 'sensus' (simț, senzație), prin intermediul limbii franceze 'sens' sau direct din latină.