simoniacsubstantiv
si-mo-niac
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care practică simonia, adică vânzarea sau cumpărarea de bunuri spirituale sau funcții bisericești pe bani.
„Simoniacul a fost excomunicat pentru că a vândut o funcție de episcop."
adjectiv
2Care se referă la simonie sau care este vinovat de simonie.
„Comportamentul simoniac al preotului a fost condamnat de comunitate."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: simoniac, simoniacă, simoniaci, simoniace.
Sinonime
simonistnegustor de funcții bisericești
Etimologie
Din franceză simoniaque, care provine din latină simoniacus, de la Simon Magus (Simon Magul), considerat primul care a încercat să cumpere darurile Duhului Sfânt.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'm' și cu 'a' după 'n': simoniac, nu simoniak sau simoniac.