sihăstriverb
si-hăs-tri
Definiții
verb intranzitiv
1A trăi ca un sihastru, retras din lume, în singurătate, de obicei într-un loc izolat, pentru rugăciune și meditație.
„Bătrânul s-a sihăstrit în munți, departe de oraș."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu sihăstresc, tu sihăstrești, el/ea sihăstrește, noi sihăstrim, voi sihăstriți, ei/ele sihăstresc. Participiu: sihăstrit. Gerunziu: sihăstrind.
Sinonime
se retragese izolase pustnicise călugări
Antonime
se socializase integrase amesteca în lume
Etimologie
Din slavonă sihastru, la rândul său din greacă hesychastes, de la hesychia (liniște, pace).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'h': sihăstri, nu 'sihastri'. Atenție la diacritice: sihăstri, nu sihastri.