șicanasubstantiv
și-ca-na
Definiții
substantiv feminin
1Acțiune sau comportament prin care se creează intenționat dificultăți, piedici sau neplăceri cuiva, de obicei în mod abuziv sau rău intenționat.
„Polițistul a fost acuzat de șicanare a șoferilor nevinovați."
substantiv feminin
2Întârziere sau obstrucționare deliberată a unei proceduri, a unei activități sau a unei decizii, prin mijloace birocratice sau legale.
„Avocatul a folosit șicane pentru a amâna procesul."
Gramatică
Forma articulată hotărâtă este 'șicana'; la plural articulat: 'șicanele'. Este un substantiv de tipul a treia declinare (feminin, terminat în -ă).
Sinonime
hărțuireobstrucționarepiedicădificultatebătaie de cap
Antonime
ajutorsprijinfacilitarecolaborare
Expresii și locuțiuni
a face șicane — a crea dificultăți sau piedici în mod deliberat
șicană procedurală — întârziere sau obstrucționare prin mijloace legale sau birocratice
Etimologie
Din franceză 'chicane', care provine din franceza veche 'chicaner' (a certa, a se împotrivi), posibil de origine germanică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' inițial, nu cu 's' sau 'sh'. Atenție la diacritice: șicana, nu 'sicana'.