sfiiverb
sfii
Definiții
verb reflexiv
1a se teme, a se rușina, a fi timid sau rezervat în fața cuiva sau a ceva
„Copilul se sfiește să vorbească în fața clasei."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv. Se conjugă: eu mă sfii, tu te sfiești, el/ea se sfiește, noi ne sfim, voi vă sfiți, ei/ele se sfiesc. Participiul: sfiit.
Sinonime
a se rușinaa se temea se jenaa fi timid
Antonime
a se îndrăznia fi curajosa se dezgheța
Expresii și locuțiuni
a se sfii de cineva — a avea rețineri sau teamă față de o persoană
Etimologie
Din slavă (a se) sramiti sau din bulgară, cu influență latină.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de i: sfii, nu sfi. Atenție la formele: eu mă sfii, tu te sfiești.