sfârcsubstantiv
sfârc
Definiții
substantiv neutru
1Partea terminală a sânului (la mamifere) sau a unui organ asemănător; mamelon.
„Copilul suge la sfârcul biberonului."
substantiv neutru
2Vârf ascuțit, extremitatea unui obiect (învechit sau regional).
„Sfârcul dealului se vedea în zare."
Gramatică
Pluralul este sfârcuri, iar articulat hotărât singular este sfârcul. Se folosește frecvent cu referire la mamelon.
Expresii și locuțiuni
a ajunge la sfârc — a ajunge la capăt, la epuizare
Etimologie
Din slavă (veche) sъvrŭkŭ, sau din bulgară svrăk, cu sensul de 'vârf, extremitate'.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: sfârc, nu sfîrc. Atenție la plural: sfârcuri, nu sfârci.