seraficadjectiv
se-ra-fic
Definiții
adjectiv
1Care ține de serafimi sau de natura lor; îngeresc, ceresc, pur.
„Avea un zâmbet serafic, ca al unui înger."
adjectiv
2Figurat: care exprimă o fericire desăvârșită, o pace sufletească profundă.
„Privea apusul cu o liniște serafică."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: serafică, plural: serafice.
Expresii și locuțiuni
zâmbet serafic — zâmbet blând, pur, care exprimă o fericire interioară profundă
Etimologie
Din franceză séraphique, care provine din latină seraphicus, din greacă seraphikós, derivat din seraphim (serafimi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f', nu cu 'v': serafic, nu 'seravic'. Atenție la accent: se-RA-fic.