semănătorsubstantiv
se-mă-nă-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană sau mașină care seamănă semințe în pământ.
„Semănătorul a terminat de semănat porumbul pe câmp."
substantiv masculin
2Unealtă agricolă folosită pentru semănat, numită și semănătoare.
„Tractorul trage semănătorul prin ogor."
Gramatică
Se folosește și forma feminină 'semănătoare' pentru mașina agricolă. La plural, pentru persoane: semănători.
Antonime
recoltatorculegător
Expresii și locuțiuni
a fi semănător — A semăna cu cineva, a avea trăsături asemănătoare (în unele contexte regionale).
Etimologie
Din verbul 'semăna' + sufixul '-tor'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm' și după 'n': semănător, nu 'semanator'.