secăreasubstantiv
se-că-rea
Definiții
substantiv feminin
1Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spice lungi și subțiri, cultivată pentru hrana animalelor sau ca plantă medicinală.
„Secărea este folosită pentru a face pâine de secară."
substantiv feminin
2Băutură alcoolică obținută din secară, asemănătoare cu votca.
„La sărbători, bunicul servea o secărea tradițională."
Gramatică
Forma articulată este identică cu forma nearticulată la nominativ-acuzativ singular. Pluralul este secărele.
Sinonime
secarăhrișcă (în unele contexte)grâu de secară
Expresii și locuțiuni
a avea secărea în cap — a fi băut, a fi amețit de alcool
Etimologie
Din slavă veche, înrudit cu cuvântul 'secară'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c', nu 'secarea' sau 'secăreaua'.