scutelnic - definiție, sinonime, exemple

DEX › scutelnic

scutelnicsubstantiv

scu-tel-nic

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care era scutită de anumite dări sau obligații în evul mediu, în schimbul unor servicii speciale.

„În trecut, scutelnicii aveau privilegii, dar trebuiau să lupte pentru domnitor."

substantiv masculin

2În unele regiuni, persoană care avea grijă de scuturi sau de armele unui războinic.

„Scutelnicul îi aducea cavalerului scutul la luptă."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

scutelnici

Articulat

scutelnicul

Se folosește mai ales în contexte istorice. Pluralul este scutelnici, iar forma articulată este scutelnicul.

privilegiatexceptatscutit

birnic plătitor

a fi scutelnic — a fi scutit de anumite obligații sau taxe

Derivat din verbul 'a scuti' cu sufixul '-elnic', care indică o persoană care beneficiază de scutire.

Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' la început, nu 's-cutelnic'. Atenție la sufixul '-elnic', nu '-elnic' cu 'i' după 'e'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.