scuipatsubstantiv
scui-pat
Definiții
substantiv neutru
1Salivă eliminată din gură, de obicei prin scuipare.
„A scuipat pe jos, iar scuipatul a rămas pe trotuar."
substantiv neutru
2Acțiunea de a scuipa; scuipare.
„Scuipatul în public este considerat nepoliticos."
Gramatică
Forma de plural este 'scuipaturi', dar este rar folosită. Se folosește și ca adjectiv participial (ex: 'om scuipat').
Expresii și locuțiuni
a fi scuipat de cineva — a semăna foarte mult cu cineva (de obicei cu un părinte)
Etimologie
Din verbul 'a scuipa', de origine latină (ex: *excupere sau din latină populară).
Se scrie corect: Se scrie 'scuipat', cu 'sc' și 'ui', nu 'scuipat' cu 'iu' greșit. Atenție la diftongul 'ui'.