scheletsubstantiv
sche-let
Definiții
substantiv neutru
1Ansamblul oaselor care formează structura de susținere a corpului la vertebrate.
„Scheletul uman este format din peste 200 de oase."
substantiv neutru
2Structura de rezistență a unei construcții sau a unui obiect.
„Scheletul clădirii este din beton armat."
substantiv neutru
3Planul de bază al unei lucrări sau al unui proiect.
„Am făcut scheletul eseului înainte de a scrie introducerea."
Gramatică
La plural: schelete. Articulat hotărât: scheletul, scheletele. Se folosește și cu sens figurat.
Expresii și locuțiuni
a avea un schelet în dulap — a ascunde un secret rușinos sau o problemă nerezolvată
Etimologie
Din franceză squelette, care provine din grecescul skeleton (corp uscat, mumie).
Se scrie corect: Se scrie cu 'sche' la început, nu 'schelet' cu 'skelet' sau 'schelet' cu 'ș'. Atenție la grupul de litere 'sche'.