scâncitsubstantiv
scân-cit
Definiții
substantiv neutru
1Sunet sau serie de sunete slabe, plângăcioase, scoase de cineva care plânge încet sau se vaită; plâns înăbușit.
„Din camera copilului se auzea un scâncit neîncetat."
adjectiv
2Care are un ton plângăcios, care se vaită; (despre sunete) slab, prelung, asemănător unui plâns.
„Câinele scâncit aștepta la ușă să fie scos afară."
Gramatică
Ca substantiv, este neutru, pluralul scâncite. Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz (scâncit, scâncită, scânciți, scâncite).
Sinonime
plânsetvăicărealăscheunatgemete
Expresii și locuțiuni
a face scâncit — a se văita, a plânge încet și insistent
Etimologie
Din verbul a scânci, probabil de origine expresivă/onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) după consoana c: scâncit, nu scîncit. Atenție la diacritice: scâncit, nu scancit.