scafandrusubstantiv
sca-fan-dru
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care lucrează sau se scufundă sub apă, purtând un echipament special de protecție și aer comprimat.
„Scafandrul a recuperat comoara de pe fundul mării."
substantiv masculin
2Persoană care practică scufundarea ca sport sau ca profesie, folosind costum și butelii de oxigen.
„Tatăl meu este scafandru și explorează epavele din Marea Neagră."
Gramatică
Formează pluralul cu -i: scafandri. Articulat hotărât: scafandrul. Se folosește și forma feminină rară 'scafandră'.
Sinonime
scufundătorsubacvaticplonjor
Expresii și locuțiuni
a fi scafandru — a lucra sau a se scufunda sub apă cu echipament special
Etimologie
Din franceză scaphandre, care provine din greaca veche skaphē (barcă) + anēr (om).
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' la început, nu 'scafandru' cu 'ș' – greșeală frecventă: 'șcafandru'.