șantajsubstantiv
șan-taj
Definiții
substantiv neutru
1Acțiunea de a constrânge pe cineva, prin amenințări sau prin dezvăluirea unor informații compromițătoare, să facă sau să accepte ceva.
„Poliția a descoperit că inculpatul folosea șantajul pentru a obține bani de la mai multe persoane."
substantiv neutru
2Presiune morală sau psihologică exercitată asupra cuiva pentru a-l determina să acționeze într-un anumit fel.
„Șantajul emoțional nu este o metodă sănătoasă de a rezolva conflictele în familie."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'șantaje'. Este un împrumut recent, folosit frecvent în contexte juridice și sociale.
Sinonime
constrângerepresiuneamenințareșantajare
Expresii și locuțiuni
a face șantaj — a exercita presiuni asupra cuiva prin amenințări pentru a obține ceva
șantaj emoțional — manipulare psihologică prin care cineva folosește sentimentele altuia pentru a-l controla
Etimologie
Din franceză 'chantage', care provine din verbul 'chanter' (a cânta), cu sensul de 'a cânta' în argou, adică a dezvălui secrete.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' inițial și cu 'j' final, nu 'șantag' sau 'șantajh'. Atenție la diacritice: ș, nu s.