sangeacsubstantiv
san-geac
Definiții
substantiv neutru
1Drapel verde cu semilună și stea, purtat de ostașii turci în timpul războaielor; steag otoman.
„Sangeacul flutura în vânt pe zidurile cetății."
substantiv neutru
2În Imperiul Otoman, unitate administrativ-teritorială condusă de un sangeac-beg; district.
„Sangeacul era condus de un guvernator numit de sultan."
Gramatică
Pluralul este sangeacuri, iar articulat hotărât la singular este sangeacul. Se mai întâlnește și forma veche 'sangeac' cu sens de steag.
Expresii și locuțiuni
a ridica sangeacul — a porni la război, a declara mobilizare (în context istoric)
Etimologie
Din turcă sancak, care înseamnă 'steag' sau 'provincie'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'ea' după 'c': sangeac, nu 'sangeac' cu 'ge' sau 'sanjeac'.