sacrilegsubstantiv
sa-cri-leg
Definiții
substantiv neutru
1Profanare sau dezonorare a unui lucru sacru, a unei biserici sau a obiectelor de cult; faptă care aduce jignire divinității.
„Furtul din biserică a fost considerat un sacrileg de către comunitate."
substantiv neutru
2Figurat: atingere adusă unor valori, idei sau persoane considerate sfinte sau deosebit de respectate.
„A critica opera marelui poet era considerat un sacrileg în acea epocă."
Gramatică
Forma de plural este sacrilegii, iar articularea hotărâtă la singular este sacrilegiul. Se folosește frecvent în contexte religioase sau solemne.
Sinonime
profanarepângăriredezonorareblasfemie
Antonime
sfințirerespectvenerație
Expresii și locuțiuni
a comite un sacrileg — a profana sau a aduce o jignire gravă unui lucru sacru
Etimologie
Din latină sacrilegium, compus din sacer (sacru) și legere (a culege, a fura), cu sensul de 'furt de obiecte sacre'.
Se scrie corect: Se scrie sacrileg, nu sacrilegiu (forma greșită). Atenție la plural: sacrilegii, cu doi de 'i'.