sabiasubstantiv
sa-bi-a
Definiții
substantiv feminin
1Armă albă, cu lamă lungă și ascuțită, folosită în trecut în lupte sau ca simbol al puterii.
„Cavalerul și-a scos sabia din teacă."
Gramatică
Articol hotărât -a; forma nearticulată: sabie.
Expresii și locuțiuni
a trage sabia — a începe o luptă sau a amenința cu forța
sabia lui Damocles — pericol iminent sau amenințare permanentă
Etimologie
Din latină 'sapio' sau din greacă 'saphe', prin intermediul slavonului; legată de cuvântul 'sabie'.
Se scrie corect: Se scrie 'sabia' cu 'i' după 'b', nu 'sabya' sau 'sabiea'.