runc - definiție, sinonime, exemple

DEX › runc

runcsubstantiv

runc

Definiții

substantiv neutru

1Loc de munte acoperit cu iarbă, folosit ca pășune; poiană sau teren deschis în zona montană.

„Ciobanii și-au adus oile la runc, unde iarba era verde și bogată."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

runcuri

Articulat

runcu

Se folosește mai ales în regiunile de munte; pluralul este rar întâlnit.

poianăpășuneizlazpajiște

Din slavă veche, probabil legat de termenul pentru 'loc defrișat' sau 'poiană'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'u', nu 'runc' cu 'o' (nu 'ronc').

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.