runăsubstantiv
ru-nă
Definiții
substantiv feminin
1Semn sau literă din alfabetul runic, folosit în trecut de popoarele germanice și scandinave pentru scriere și inscripții.
„Pe piatra veche erau săpate câteva rune misterioase."
substantiv feminin
2Poem sau cântec vechi scandinav, cu caracter epic sau magic.
„Bătrânul a recitat o rună despre vitejia strămoșilor."
Gramatică
Se folosește adesea la plural, mai ales în contexte istorice.
Expresii și locuțiuni
a citi runele — a descifra ceva tainic sau a ghici viitorul, în tradiția nordică
Etimologie
Din limba germană 'Rune' sau direct din nordicul vechi 'rún' (secret, șoaptă), prin intermediul limbilor moderne.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'r', nu 'runa' cu 'u' și 'a' dublu; greșeală frecventă: 'runa' cu 'u' și 'a' simplu, dar corect este 'rună' cu 'ă' la final.