Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: rubiniu (masc./neutru sg.), rubinie (fem. sg.), rubinii (masc. pl.), rubinii (neutru pl.), rubinii (fem. pl. - cu articol hotărât).
Din franceză rubis (rubin) + sufixul -iu.
EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.