rozmarinsubstantiv
roz-ma-rin
Definiții
substantiv masculin
1Plantă aromatică cu frunze veșnic verzi, folosită ca mirodenie și în medicină.
„Am pus rozmarin în friptura de miel."
substantiv masculin
2Frunzele uscate ale acestei plante, folosite ca ingredient culinar.
„Adaugă un praf de rozmarin pentru aromă."
Gramatică
Este un substantiv masculin cu pluralul 'rozmarini'. Forma articulată hotărâtă la singular este 'rozmarinul'.
Sinonime
romarinsalvie de câmp
Expresii și locuțiuni
a avea memorie de rozmarin — a avea o memorie bună (rozmarinul era simbolul memoriei în antichitate)
Etimologie
Din franceză 'romarin', latină 'rosmarinus' (roua mării).
Se scrie corect: Se scrie 'rozmarin', nu 'rozmarin' cu 's' (greșit: 'rosmarin' – deși etimologic, forma corectă în română este cu 'z').