rezistorsubstantiv
re-zis-tor
Definiții
substantiv neutru
1Component electric care limitează sau reglează trecerea curentului electric printr-un circuit, având o rezistență electrică determinată.
„În laborator, am conectat un rezistor pentru a proteja LED-ul."
Gramatică
Se declină: rezistor, rezistorul, rezistoare, rezistoarele. Este un termen tehnic din fizică și electronică.
Antonime
conductor perfectsuperconductor
Expresii și locuțiuni
rezistor variabil — Rezistor a cărui valoare a rezistenței poate fi modificată, folosit pentru reglaj.
Etimologie
Din franceză résistor, germană Resistor, după latină resistere (a rezista).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': rezistor, nu 'resistor'. Atenție la plural: rezistoare, nu 'rezistori'.