reținutadjectiv
re-ți-nut
Definiții
adjectiv
1Care manifestă stăpânire de sine, rezervat în comportament sau în exprimare; care nu se exteriorizează ușor.
„Era un copil reținut, dar foarte atent la ce se întâmpla în jur."
adjectiv
2Care a fost oprit, ținut sau păstrat undeva, care nu a fost lăsat să plece.
„Pachetul a fost reținut la vamă pentru verificări."
adjectiv
3Care a fost arestat sau ținut în custodie de autorități.
„Suspectul a fost reținut pentru interogatoriu."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a reține'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: reținut, reținută, reținuți, reținute.
Expresii și locuțiuni
a fi reținut la închisoare — a fi ținut în arest preventiv
a rămâne reținut — a fi oprit sau întârziat undeva
Etimologie
Din latină 'retentus', participiul trecut al verbului 'retinere' (a ține înapoi, a opri).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 're-', nu 'retinut' sau 'reținut' cu 'i' în loc de 'ț'. Atenție la diacritice: 'reținut' (cu 'ț' și 'ă' la final).