repercutaverb
re-per-cu-ta
Definiții
verb reflexiv
1A avea urmări sau consecințe (de obicei negative) asupra cuiva sau a ceva; a se răsfrânge.
„Greșelile din trecut se repercutează asupra viitorului său."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv (se repercutează). Participiul: repercutat. Gerunziu: repercutând.
Antonime
rămâne fără efecttrece neobservat
Etimologie
Din franceză répercuter, latină repercutere.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'r', nu 'repercută' cu 'ă' la final la infinitiv. Atenție la diacritice: repercuta, nu repercuta fără accent.