reliefsubstantiv
re-lief
Definiții
substantiv neutru
1Forma suprafeței terestre, cu dealuri, munți, văi etc.
„Relieful României este variat, cu munți, dealuri și câmpii."
substantiv neutru
2Lucrare de artă în care figurile sunt scoase în evidență pe o suprafață plană.
„Pe peretele templului era un relief frumos cu scene din mitologie."
substantiv neutru
3Gradul de evidențiere a unor trăsături, aspecte sau probleme.
„Problemele sociale au ieșit în relief în timpul crizei."
Gramatică
La plural: reliefuri. Articulat hotărât: relieful. Se folosește frecvent în geografie.
Sinonime
formă de terenscoarță terestrăproeminențăevidență
Antonime
netezimeuniformitate
Expresii și locuțiuni
a ieși în relief — a deveni evident, a se remarca
relief de șes — formă de teren joasă, fără diferențe mari de altitudine
Etimologie
Din franceză relief, italiană rilievo, latină relevare (a ridica).
Se scrie corect: Se scrie relief, cu 'ie' după 'l', nu 'relif' sau 'relief' cu 'i' dublu.