reînfășuraverb
re-în-fă-șu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a înfășura din nou, a înveli din nou ceva care fusese desfăcut sau dezvelit
„După ce a verificat conținutul, a reînfășurat cadoul în hârtie colorată."
verb tranzitiv
2a acoperi din nou cu un material flexibil (bandă, pânză, folie) pentru protecție sau conservare
„Bucătarul a reînfășurat sandvișurile în folie alimentară pentru a le păstra proaspete."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu prefixul 're-' care indică repetarea acțiunii. Se conjugă ca 'înfășura': eu reînfășor, tu reînfășori, el reînfășoară. Participiul: reînfășurat.
Etimologie
Format din prefixul 're-' (din latină 're-', cu sens repetitiv) + verbul 'înfășura' (din latină 'involvere' sau 'infasciare', cu influențe slave).
Se scrie corect: Se scrie cu cratimă după prefixul 're' când urmează un cuvânt care începe cu vocală: 're-înfășura'. Greșeală frecventă: 'reînfășura' fără cratimă (dar forma fără cratimă este acceptată în anumite contexte, deși cea cu cratimă este preferată).