refrensubstantiv
re-fren
Definiții
substantiv neutru
1Parte dintr-o poezie sau dintr-o melodie care se repetă la intervale regulate, de obicei după fiecare strofă sau vers.
„La fiecare sfârșit de strofă, copiii cântau refrenul împreună."
substantiv neutru
2Cuvânt sau frază care se repetă des, devenind un laitmotiv sau o idee principală.
„„Succesul” era refrenul discursului său."
Gramatică
Se declină: refren, refrenul, refrenului; plural: refrene, refrenele, refrenelor.
Sinonime
strofă repetatălaitmotivritornel
Expresii și locuțiuni
a repeta ca un refren — a spune același lucru în mod repetat, obositor
Etimologie
Din franceză refrain, care provine din latină refringere (a frânge, a întrerupe), prin sensul de „parte care se întoarce”.
Se scrie corect: Se scrie cu „e” după „r” și cu „e” în final: refren, nu „refrân” sau „refren”. Atenție la plural: refrene, nu „refreni”.