recurssubstantiv
re-curs
Definiții
substantiv neutru
1Cale de atac prin care o parte dintr-un proces cere instanței superioare să reexamineze o hotărâre judecătorească definitivă.
„Avocatul a declarat recurs împotriva sentinței."
substantiv neutru
2În programare, apel al unei funcții de către ea însăși, direct sau indirect.
„Funcția de calcul factorial folosește recurs."
Gramatică
În context juridic, pluralul este 'recursuri' (deși rar folosit).
Expresii și locuțiuni
a face recurs — a depune o cerere de reexaminare a unei hotărâri judecătorești
recurs în interesul legii — cale de atac prin care se urmărește interpretarea unitară a legii
Etimologie
Din franceză 'recours', latină 'recursus' (întoarcere, apel).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 're', nu 'recurs' cu 'k' sau 'recurs' cu 'ss'.