reculegeverb
re-cu-le-ge
Definiții
verb tranzitiv
1A culege din nou, a strânge de pe jos sau de pe plante (fructe, flori etc.) după o primă culegere.
„Toamna, țăranii reculeg ultimele fructe din livadă."
verb reflexiv
2A-și aduna gândurile sau forțele, a se concentra după o perioadă de tulburare sau oboseală.
„După șoc, a avut nevoie de câteva minute ca să se reculeagă."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, forme: eu reculeg, tu reculegi, el reculege, noi reculegem, voi reculegeți, ei reculeg. Participiul: recules. Gerunziul: reculegând.
Expresii și locuțiuni
a se reculege — a-și aduna gândurile, a medita, a se liniști
Etimologie
Din latină recolligere, prin intermediul franceză recueillir.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'r' și cu 'e' înainte de 'g': reculege, nu 'reculage' sau 'reculeje'.