recombinaverb
re-com-bi-na
Definiții
verb tranzitiv
1A combina din nou elemente, componente sau idei, într-o nouă ordine sau într-o nouă structură.
„Oamenii de știință recombina genele pentru a obține plante rezistente la secetă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu recombin, tu recombini, el recombină. La perfect compus: am recombinat. Participiul: recombinat.
Expresii și locuțiuni
a recombina genele — A modifica materialul genetic pentru a obține noi caracteristici.
Etimologie
Din franceză recombiner, format din prefixul re- + combina.
Se scrie corect: Se scrie cu 're-' prefix și 'combina' cu 'b', nu 'recombbina' sau 'recombinna'.