recensământsubstantiv
re-cen-să-mânt
Definiții
substantiv neutru
1Numărarea oficială și periodică a populației și a locuințelor dintr-o țară, făcută pentru a cunoaște date statistice.
„La recensământ, fiecare familie a completat un formular cu datele membrilor."
substantiv neutru
2Inventarierea sau numărarea sistematică a unor bunuri, animale sau alte elemente, pentru a le cunoaște numărul exact.
„Recensământul animalelor din fermă a arătat că avem 200 de oi."
Gramatică
Se declină ca un substantiv neutru cu plural în -e. Atenție la forma articulată: recensământul (nu recensământ-ul).
Sinonime
numărătoareinventarierecercetare statistică
Expresii și locuțiuni
a face recensământul — a număra sau a inventaria ceva cu atenție
Etimologie
Din franceză recensement, care provine din latină recensere (a număra, a înregistra).
Se scrie corect: Se scrie cu â după s: recensământ, nu recensamant sau recensămînt. Atenție la diacritice: â și ă.