readmiteverb
re-ad-mi-te
Definiții
verb tranzitiv
1a primi din nou pe cineva într-o instituție, organizație sau grup, după ce a fost exclus sau a plecat
„După ce și-a cerut scuze, comitetul a decis să-l readmită în echipă."
verb tranzitiv
2a accepta din nou un pacient într-un spital sau o unitate medicală, după o externare anterioară
„Starea i s-a agravat, așa că medicii l-au readmis în spital."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (tipul 'a admite'). Participiul: readmis. Gerunziu: readmițând. Conjugare: eu readmit, tu readmiți, el/ea readmite, noi readmitem, voi readmiteți, ei/ele readmit.
Etimologie
Din prefixul re- + admite (din latină admittere).
Se scrie corect: Se scrie cu 're-' și 'ad' (nu 'readmite' cu un singur 'd'? De fapt, corect este 'readmite', cu 'd' dublu? Nu, se scrie 'readmite' cu un singur 'd' după 're', dar cu 'ad' – atenție: 'readmite' are 'ad' ca în 'admite', deci nu 'readmite' cu 'd' dublu. Greșeală frecventă: 'readmite' scris 'readmite' (cu 'd' dublu) – corect este cu un singur 'd'.