rapel - definiție, sinonime, exemple

DEX › rapel

rapelsubstantiv

ra-pel

Definiții

substantiv neutru

1Coborâre rapidă pe o frânghie de pe o înălțime, folosind tehnici speciale, folosită în alpinism, speologie sau salvări.

„Alpinistul a făcut un rapel pe stâncă pentru a ajunge la baza muntelui."

substantiv neutru

2În medicină, administrare repetată a unei doze de vaccin pentru a menține imunitatea.

„Medicul a recomandat un rapel de vaccin antitetanos după zece ani."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

rapeluri

Articulat

rapelul

Pluralul este 'rapeluri' (rar folosit). În alpinism se folosește adesea ca substantiv nearticulat.

coborâreretrageredoză de întărire

urcareascensiune

a face rapel — a coborî pe frânghie folosind tehnica specifică

Din franceză 'rappel' (chemare înapoi, coborâre), derivat din verbul 'rappeler' (a chema înapoi).

Se scrie corect: Se scrie 'rapel', nu 'rapel' cu 'll' sau 'rapell'. Atenție la diftongul 'el'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.