rânchezaverb
rân-che-za
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate un nechezat puternic și prelungit, specific calului, de obicei ca semn de nerăbdare, bucurie sau chemare.
„Calul a început să râncheze când și-a văzut stăpânul."
verb intranzitiv (figurat)
2A râde zgomotos și zgomotos, asemănător unui nechezat.
„La gluma lui, toți au rânchezat de râs."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Forme: eu rânchez, tu rânchezi, el rânchează, noi rânchezăm, voi rânchezați, ei rânchează. Participiul: rânchezat. Gerunziu: rânchezând.
Etimologie
Din latină *hinnitulare sau onomatopee, legat de nechezatul calului.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: râncheza, nu rîncheza. Atenție la forma de persoana a III-a: el rânchează, nu rânchezează.