1Piesă de mobilier sau element de amenajare, de obicei din lemn, metal sau plastic, formată dintr-o suprafață orizontală fixată pe perete sau într-un dulap, pe care se așază cărți, obiecte etc.
„Am pus cărțile pe raftul din bibliotecă."
substantiv neutru
2Cantitate de obiecte așezate pe o astfel de suprafață.
„Un raft întreg de borcane cu gem."
Gramatică
Gen
neutru
Număr
singular
Plural
rafturi
Articulat
raftul
Pluralul este rafturi, iar articulat hotărât la singular este raftul. La genitiv-dativ: raftului, rafturilor.