radiotelegrafistsubstantiv
ra-di-o-te-le-gra-fist
Definiții
substantiv masculin
1Persoană specializată în transmiterea și recepționarea de mesaje prin radiotelegrafie, folosind codul Morse sau alte sisteme de semnalizare radio.
„Radiotelegrafistul de pe vas a transmis un semnal de ajutor."
substantiv masculin
2Operator care lucrează cu echipamente de radiocomunicații pentru a trimite și primi informații la distanță.
„În timpul războiului, radiotelegrafiștii erau esențiali pentru coordonarea trupelor."
Gramatică
Articulat
radiotelegrafistul
Forma feminină: radiotelegrafistă. Se conjugă ca un substantiv de tipul 'pictor'.
Etimologie
Din franceză 'radiotélégraphiste', compus din 'radio' (radiație) și 'télégraphiste' (telegrafist).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'g' înainte de 'f': radiotelegrafist, nu 'radiotelegrafist' cu 'e' greșit. Atenție la grupul 'telegraf' – nu 'telegraf' cu 'a'.