răbojsubstantiv
ră-boj
Definiții
substantiv neutru
1Băț sau bucată de lemn pe care se fac crestături pentru a număra sau a ține evidența unor lucruri (datorii, zile etc.).
„Ciobanul își ținea socoteala oilor pe un răboj."
substantiv neutru
2În sens figurat, socoteală, dare de seamă, evidență.
„Politicianul trebuie să dea răboj alegătorilor pentru faptele sale."
Gramatică
Pluralul este răboaje, iar la genitiv-dativ singular articulat: răbojului.
Sinonime
crestatsocotealăevidențănumărătoare
Expresii și locuțiuni
a da răboj — a da socoteală, a explica o situație
a ține răbojul — a ține evidența, a număra
Etimologie
Din slavă (veche) *rabogъ, probabil legat de ideea de crestătură sau tăietură.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: răboj, nu rîboj. Atenție la plural: răboaje, nu răboji.