răblăritsubstantiv
ră-blă-rit
Definiții
substantiv neutru
1Acțiunea de a răblări; faptul de a fi răblărit.
„Răblăritul mașinii vechi a durat o săptămână."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a răblări', folosit mai ales în limbajul colocvial.
Sinonime
recondiționarereparareîntreținere
Antonime
distrugeredeteriorare
Etimologie
Derivat din verbul 'a răblări', care provine din substantivul 'răblă' (mașină veche, rablă), de origine incertă, posibil din maghiară sau turcă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 'â' în interior: ră-blă-rit. Nu confunda cu 'răblărit' (cu 'â' după 'b').