pustiusubstantiv
pus-tiu
Definiții
substantiv neutru
1Loc întins și nelocuit, lipsit de vegetație sau de viață; deșert.
„Călătorii au străbătut un pustiu imens de nisip."
substantiv neutru
2Loc singuratic și nelocuit, departe de oameni; sălbăticie.
„În pustiu, se auzea doar vântul."
adjectiv
3Care este nelocuit, lipsit de oameni sau de viață; singuratic, deșert.
„Pe strada pustie nu trecea nimeni."
Gramatică
Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: pustiu, pustie, pusti, pustii).
Sinonime
deșertsălbăticiesingurătateloc neumblat
Expresii și locuțiuni
a umbla în pustiu — a umbla fără rost, pe drumuri pustii
glas în pustiu — cuvinte care nu sunt ascultate, care rămân fără efect
Etimologie
Din slavă (veche) 'pustъ' (gol, deșert), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'iu' la final, nu 'iu' cu 'i' scurt. Atenție: nu confunda cu 'pustiu' (adjectiv) și 'pustie' (feminin).