purtaresubstantiv
pur-ta-re
Definiții
substantiv feminin
1felul de a se comporta, comportament, conduită
„Purtarea lui la școală a fost lăudată de profesori."
substantiv feminin
2acțiunea de a purta sau de a duce ceva (încălțăminte, haine etc.)
„Purtarea pantofilor comozi este importantă pentru sănătatea picioarelor."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a purta'. Se folosește frecvent cu sensul de comportament.
Antonime
nepurtarecomportament neadecvat
Expresii și locuțiuni
purtare exemplară — comportament foarte bun, demn de laudă
purtare rea — comportament necorespunzător, nepotrivit
Etimologie
Din latină *portare, prin verbul românesc 'a purta'.
Se scrie corect: Se scrie 'purtare' cu 'u' după 'p', nu 'partare' sau 'portare' (deși etimologic vine de la 'portare', forma corectă în română este 'purtare').