puricesubstantiv
pu-ri-ce
Definiții
substantiv masculin
1Insectă mică, fără aripi, care trăiește ca parazit pe corpul animalelor și al oamenilor, hrănindu-se cu sânge.
„Câinele nostru s-a umplut de purici după plimbarea prin parc."
substantiv masculin
2La figurat, persoană foarte agitată sau care se mișcă neîncetat.
„Băiatul ăsta e un purice, nu stă o clipă locului."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'puricii'. Se folosește și forma diminutivală 'purițel'.
Expresii și locuțiuni
a avea purici — a fi neliniștit, agitat, a nu sta locului
a-i sări puricii — a se enerva brusc, a reacționa violent
Etimologie
Din latină 'pulicem', acuzativul lui 'pulex'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'p', nu 'purice' cu 'â'. Atenție la plural: 'purici', nu 'puricei'.