purecaverb
pu-re-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A scăpa de păduchi sau de alte insecte parazite, căutându-le și omorându-le (adesea cu mâna sau cu un pieptene).
„Bunica stătea pe prispă și îl pureca pe băiat după ce venise de la joacă."
verb reflexiv
2A-și căuta și îndepărta păduchii din păr sau de pe haine.
„Maimuțele se purecă una pe alta pentru a-și menține igiena."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu purec, tu pureci, el purecă. La perfect compus: am purecat. Participiul: purecat. Forme reflexive: a se pureca.
Sinonime
dezpăducheacurăța de păduchi
Expresii și locuțiuni
a se pureca de cineva — A scăpa de o persoană care îți creează probleme sau te deranjează.
Etimologie
Din latină *peduculare, derivat din peduculus (păduche), cu influență populară.
Se scrie corect: Se scrie pureca, nu 'purecă' la infinitiv. Atenție la diacritice: pureca (verb), nu 'purica' (care este o altă formă regională).