pruncisubstantiv
prun-ci
Definiții
substantiv masculin
1copii mici, sugari sau copii de vârstă fragedă; odrasle, vlăstare.
„Pruncii se joacă în parc sub privirile mamelor."
substantiv masculin
2în limbaj religios, copiii nevinovați, adesea referitor la pruncii uciși de Irod.
„Biserica pomenește pruncii uciși de Irod."
Gramatică
Singular: prunc. Formă de plural pentru 'prunc'. Se folosește frecvent cu sens colectiv.
Sinonime
copiisugariodraslevlăstaremicuți
Expresii și locuțiuni
a fi prunc — a fi copil mic, a fi nevinovat
pruncii nevinovați — referire la copiii uciși de Irod, simbol al nevinovăției
Etimologie
Din latină 'prunculus' (diminutiv de la 'puer' – copil), prin intermediul slavonei sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie 'prunci', nu 'prunți' sau 'prunzi'. Atenție la plural: prunc – prunci.