protuberanțăsubstantiv
pro-tu-be-ran-ță
Definiții
substantiv feminin
1Parte care iese în afară dintr-o suprafață; umflătură, ridicătură.
„Pe trunchiul copacului se vedea o protuberanță ciudată."
substantiv feminin
2În anatomie, proeminență osoasă sau a unui organ.
„Protuberanța occipitală se simte la ceafă."
substantiv feminin
3În astronomie, emanație de gaze incandescente de pe suprafața Soarelui.
„Astronomii au observat o protuberanță solară uriașă."
Gramatică
Substantiv feminin, se declina ca un substantiv cu articol nehotărât: o protuberanță, două protuberanțe.
Sinonime
proeminențăumflăturăridicăturăexcrescență
Expresii și locuțiuni
protuberanță solară — Erupție de gaze fierbinți pe suprafața Soarelui, vizibilă în timpul eclipselor.
Etimologie
Din franceză protubérance, care provine din latină protuberare (a umfla, a ieși în afară).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'o' și cu 'ț' înainte de 'ă': protuberanță. Atenție să nu confunzi cu 'protuberanță' (nu 'protuberanta' fără diacritice).