proteusubstantiv
pro-teu
Definiții
substantiv masculin
1Animal acvatic cu corpul moale, asemănător cu o salamandră, care trăiește în peșteri și are branhii externe; olm.
„Proteul trăiește în apele întunecate ale peșterilor din Carpați."
substantiv masculin
2Persoană care își schimbă ușor opiniile sau comportamentul, fiind greu de prins într-o anumită formă.
„Politicianul era un adevărat proteu, schimbându-și discursul după public."
Gramatică
În mitologie, Proteu era un zeu al mării care putea să-și schimbe forma; substantivul se referă și la animalul numit olm (Proteus anguinus).
Sinonime
olmcameleon (fig.)
Expresii și locuțiuni
a fi un proteu — a fi o persoană care își schimbă mereu înfățișarea sau opiniile
Etimologie
Din franceză protée, latină Proteus, din greacă Πρωτεύς (Proteus), numele zeului marin.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 't', nu 'protiu' sau 'proteu' cu 'i' înainte de 'u'.