proțăpiverb
pro-ță-pi
Definiții
verb reflexiv
1a se așeza sau a se sprijini într-un loc, de obicei într-o poziție incomodă sau forțată; a se cocoța
„S-a proțăpit pe scaun și nu s-a mai mișcat."
verb reflexiv
2a se încăpățâna, a se împotrivi cu încăpățânare
„S-a proțăpit să nu meargă la școală."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv. Forme: (eu) mă proțăpesc, (tu) te proțăpești, (el/ea) se proțăpește, (noi) ne proțăpim, (voi) vă proțăpiți, (ei/ele) se proțăpesc. Participiu: proțăpit.
Sinonime
a se cocoțaa se urcaa se așezaa se încăpățâna
Expresii și locuțiuni
a se proțăpi în picioare — a sta drept, cu încăpățânare, refuzând să cedeze
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din limba română.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'ț': proțăpi, nu 'proțapi' sau 'proțepi'.