proscomidiesubstantiv
pros-co-mi-di-e
Definiții
substantiv feminin
1Parte a liturghiei în ritul bizantin în care se pregătesc darurile (pâinea și vinul) pentru Sfânta Împărtășanie, înainte de începerea slujbei.
„Preotul a săvârșit proscomidia în altar, înainte de liturghie."
Gramatică
Termen liturgic, folosit mai ales în context religios. Se scrie cu 'i' după 'd' la plural.
Sinonime
pregătirea darurilorproscomidie (variantă)
Expresii și locuțiuni
a face proscomidia — a pregăti darurile pentru liturghie, conform ritualului ortodox
Etimologie
Din greacă bizantină προσκομιδή (proskomidí), de la προσκομίζω (proskomízō, 'a aduce, a oferi').
Se scrie corect: Se scrie corect 'proscomidie', nu 'proscomidi' (forma fără finală). Atenție la grupul 'sc' și la finalul '-ie'.