prorocisubstantiv
pro-roci
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care, potrivit credințelor religioase, este inspirată de divinitate și vestește voința acesteia sau prezice evenimente viitoare.
„În Vechiul Testament, prorocii transmiteau poporului mesajele lui Dumnezeu."
substantiv masculin
2Persoană care prevede sau anticipează evoluția unor evenimente, având o intuiție deosebită.
„El a fost un proroc al tehnologiei, prezicând succesul internetului."
Gramatică
Singular: proroc. Este un substantiv de origine slavă, cu pluralul regulat.
Sinonime
proorocprofetvizionarprevestitor
Expresii și locuțiuni
nici un proroc nu este bine primit în țara lui — Se spune despre o persoană care nu este apreciată de cei din jurul său, deși are calități.
Etimologie
Din slavă (veche) 'prorokŭ', prin intermediul slavonei, cu sensul de 'prooroc'.
Se scrie corect: Se scrie 'proroci', nu 'prooroci' (deși forma 'prooroc' este acceptată ca variantă). Atenție la dublul 'o' în scrierea greșită.